miercuri, 18 iunie 2008

Capriciu

Uneori e atâta tǎcere. Într-o aglomeraţie istovitoare, motoarele maşinilor nu mai par decât nişte mâţe care torc lipite de cuptor, oamenii îsi macinǎ cuvintele ca o moarǎ de apǎ, vântul îşi înghite revoltele. Dejurîmprejurul pare înecat într-o mare de suspine. Se aude doar muzica… În faţǎ pianul, în stânga viorile şi violoncelul, în dreapta flautul, clarinetul, oboiul şi trombonul, iar în spate tuba mare şi cinelii. Totul pare atât de depǎrtat, atât de încremenit în opac, precum o insectǎ într-un oval chihlimbar. Uneori e atâta tǎcere de parcǎ nici nu aş exista. Doar muzica, pǎsǎrile şi un gol imens...

luni, 9 iunie 2008

Gand (1)

Nu-i judecaţi pe oameni dupǎ chip ci dupǎ umbra lor.

luni, 2 iunie 2008

Mimi

Mimi stǎ într-o intersecţie. Nu stǎ în intersecţie pentru cǎ aşteaptǎ sǎ treacǎ maşinile şi sǎ ajungǎ pe celǎlalt trotuar. Nu. Stǎ într-o intersecţie asa cum stǎ Luci într-o garsonierǎ. Mimi stǎ la intersecţia dintre Calea Dorobanţilor şi Calea Lactee. Stǎ bine, central. Dimineaţa ferestrele ei dau spre miresmele de mâna-maicii-domnului iar seara spre curcubeul apusului pe mare. Intersecţia lui Mimi are douǎ ferestre, una înainte şi una înapoi. Şi o singurǎ uşǎ maaaare, maaare cât o lunǎ întreagǎ. Mimi n-a deschis-o niciodatǎ. A deschis-o maicǎ-sa odatǎ, demult, i-a fǎcut vânt înǎuntru şi gata. Dar Mimi se descurcǎ. Cele mai mari probleme le are cu poliţia. Cu poliţia de frontierǎ. Mereu trece frontierele fǎrǎ sǎ-şi dea seama. Şi n-are paşaport. A-ncercat sǎ-şi facǎ odatǎ. I-a zis omul de la ghişeu sǎ aducǎ o pozǎ, sǎ completeze nişte hârtii şi în douǎ zile e gata. Când i-a dus poza, omul a zis cǎ nu poate sǎ-i punǎ un fir de mǎrgǎritar în paşaport în loc de fotografie şi Mimi a renunţat sǎ-şi mai scoatǎ paşaport. Stǎ bine Mimi, central. În zece minute e la slujbǎ. Acum are o slujbǎ ca lumea. Înainte era greu. Vântura norii. Îi ducea încolo şi-ncoace ca sǎ aibǎ toatǎ lumea un obraz însorit şi altul mirosind a iarbǎ proaspǎtǎ. Da’ era mult de alergat. Acum împleteşte scufii pentru nou nǎscuţi din miresme de crini. Ajunge repede la slujbǎ. Majoritatea vin la slujbǎ cu maşina. Unii cu metroul, alţii cu bicicleta. Mimi vine cu carul. Cu carul mare. Coboarǎ la Steaua Polarǎ şi de acolo mai are doar un pic de mers pe sus. Nu e departe. Seara, Mimi stǎ ore întregi cu coatele pe fereastrǎ şi priveşte cerul. Pe fereastra spre înainte, peste fereastra dinapoi a pus poza maicǎ-sii. Nimeni nu ştie ce vede Mimi pe boltǎ. Când are chef de joacǎ aliniazǎ stelele. Cu bagheta. Ţinteşte bagheta spre stele şi le deplaseazǎ într-o parte şi alta pe cer ca florile de nufǎr alunecând pe lac. E magicǎ bagheta. A primit-o de la un duh-de-lampǎ pe care l-a gǎzduit la ea în intersecţie vreo douǎ sǎptǎmâni. Venise la noi pentru o specializare în sirop de soare. Pentru licurici. El stǎ trei zǎri-luminǎ mai spre est, într-un opaiţ. Mimi stǎ într-o intersecţie. Şi nu într-una oarecare…